O alimentație sănătoasă înseamnă consumul diversifcat de alimente, din care să ne luăm toate grupele de nutrienți. Este important și modul cum combinăm aceste alimente, dar și cantitățile consumate, în funcție de vârstă și activitatea fzică zilnică.
Trebuie să acordăm atenție și surselor de unde ne procurăm hrana, întrucât alimentele trebuie să fie cât mai naturale. Ar trebui să evităm pe cât posibil produsele procesate și încărcate cu aditivi, prăjelile, mâncarea tip fast-food.

Cum era odată?
Bunicii noștri aveau o alimentație variată și sănătoasă care cuprindea toți nutrienții necesari asigurării energiei de zi cu zi. Mâncarea, în general, provenea din propria ogradă sau din natura sălbatică. Astfel, era lipsită de chimicale.
Străbunii erau grijulii și conservau o parte din ce produceau și culegeau ca să aibă ce mânca și pe timpul iernii.

Rețetă Caș de casă din lapte de oaie

Timp de pregătire: 5 minute
Timp de gătire: 5 minute
Timp total de preparare: 3 ore și 10 minute
Porții: 1 caș

Ustensile necesare:
● oală
● lingură de lemn
● tifon
● prosop
● sită
● castron mare

Ingrediente:
● 5 litri de lapte crud (nepasteurizat)
● 1 jumătate de lingură de cheag

Secretele bunicii: Bunica refolosea tot, chiar și zerul. Obținea din acesta urdă și jintiță sau îl folosea ca să conserve brânza de oaie. Așa că, bunica punea zerul într-o oală la fiert, până se ridica urda deasupra. Imediat ce urda se crăpa, lua o spumieră și separa urda de zer. Câteodată folosea un polonic, astfel încât să ia și o parte din zer. Această mâncare purta numele de “jintiță”.
Atât urda, cât și jintița, sunt foarte hrănitoare și sărace în grăsimi. Zerul fiert, din care a scos urda, era folosit ca bază pentru saramura în care punea cașul la păstrat. La fecare litru de zer, dizolva 1 linguriță de sare. Și, ca să fie sigură că saramura este cum trebuie, o testa. Punea în saramură un ou crud și proaspăt. Dacă acesta se ridica la suprafață, însemna că a pus suficientă sare și saramura este perfectă ca să păstreze brânza în siguranță, până la 1 an de zile. Punea cașul în putină (noi acum putem folosi și un vas de sticlă, în lipsa putinei), turna saramura deasupra și o așeza la loc răcoros, în beci.

Mod de preparare:
Pasul 1: Punem laptele la încălzit într-o oală. Când se încălzește puțin (ca apa de la soare) adăugăm cheagul. Amestecăm bine, îl luăm de pe foc și îl acoperim cu un prosop până iese zerul deasupra.

Pasul 2: Într-un castron mare (cu capacitate de 7 – 8 litri), punem un tifon care să atârne peste margini. Scopul este ca, după ce răsturnăm conținutul oalei, să separăm brânza de zer și să putem păstra zerul. Așa că, răsturnăm oala, ridicăm tifonul și strângem bine brânza în tifon ca să se scurgă zerul. Într-o sită, așezăm brânza, fără să îndepărtăm tifonul și punem o greutate deasupra. Nu uitați să aveți un castron sub sită, ca să colectăm în continuare zerul.

Pasul 3: Lăsăm brânza la scurs timp de 2 -3 ore, în loc umbros și răcoros, ferit de insecte.
Pasul 4: După ce s-a scurs bine, îndepărtăm tifonul și cașul este gata.
Pasul 5: Refolosim zerul ca să obținem urda, jintița și saramura, așa cum făcea bunica.

Mod de servire: Este delicios, proaspăt, cu ceapă verde. Dacă faceți mai mult caș, nu vă faceți griji! Îl puteți conserva în saramură până la un an de zile. Să aveți poftă!