În fiecare primăvară, piețele se umplu de faimoasele urzici, despre care se spune în folclorul popular că ar înnoi sângele și ar întări organismul. Folosită încă din Epoca Bronzului pentru fabricarea țesăturilor, urzica a devenit cunoscută mai ales datorită proprietăților sale medicinale și culinare. În satele din România, femeile culegeau urzici și urzicau întreaga familie pentru ca toată lumea să fie iute și harnică. Era, de asemenea, ocazia perfectă pentru diferite jocuri cu care se îndeletniceau mai ales tinerii.

Alte denumiri populare: urzică mare, urzică crăiasă, urzică creață, urzică de pădure, urzica mascată, oisea, urzică românească.

Cum ne hrănește: Nu e de mirare că urzica este atât de lăudată, ea fiind una dintre cele mai la îndemână plante cu nenumărate beneficii pentru sănătate. Are în componența sa mai multe vitamine precum A, C, K și complexul de vitamine B care protejează sistemul nervos, sprijină imunitatea și întăresc organismul. Este una dintre cele mai bogate plante în ceea ce privește conținutul de clorofilă, care sprijină circulația sângelui și a altor fluide din organism. Urzica este, de asemenea, bogată în minerale precum fier, săruri din calciu, potasiu, magneziu, mangan, dar și substanțe volatile. Urzica mai conține acid linoleic, beta-caroten și aminoacizi esențiali.

Mai multe detalii despre profilul nutritiv al Urzicii, puteți găsi în cartea Natura Ne Hrănește.

Unde o găsim: Urzica nu este o plantă pretențioasă, putând fi găsită pe lângă garduri, grădini sau șanțuri, la marginea pădurilor sau în locuri mai umbroase din zonele de deal. În general, preferă zonele umede, aerisite și solurile bogate în substanțe nutritive. Cel mai adesea poate fi găsită în apropierea așezărilor umane (altitudinea preferată 0 – 800m).

Cum o recunoaștem: Urzica este o plantă ierboasă cu peri urticați ce crește în tufișuri ce pot atinge înălțimi de până la un metru la maturitate. Tulpina și frunzele sunt dințate pe margini și acoperite cu perișori țepoși, urticanți, ceea ce înseamnă că la atingere provoacă mâncărimi, usturimi sau chiar bășici. Frunzele au o formă ovală, alungită, iar baza frunzei seamănă cu o inimă. Florile au forma unor panicule și apar mai ales în partea superioară a plantei, aproape de vârf. Fructele sunt nucule ovale și conțin o singură sămânță. Rădăcina de urzică are un rizom subțire, cilindric, de culoare galben-brun, cu multe rădăcini subțiri și dese ca se țes între ele ca o pâslă.

Cum o culegem: Cel mai adesea sunt folosite frunzele de urzică tânără, însă tulpinile și rădăcinile sunt, la rândul lor, întrebuințate în diferite remedii. Frunzele tinere pentru rețete se culeg primăvara, în perioada martie-aprilie, iar uneori și toamna târziu, în octombrie-noiembrie, când pot reînmuguri datorită temperaturilor mai ridicate. Culegeți vârfurile plantei și frunzele crude, dar purtați mănuși. Există două variante în care le puteți utiliza mai departe. Pentru bucătărie, se opăresc urzicile și se scurg de lichid, apoi se întrebuințează în rețete la fel cum ați proceda cu spanacul sau alte plante verzi. De asemenea, frunzele se pot usca la loc aerisit și ferit de soare și folosite apoi pentru infuzii. E important de știut că pentru uscare frunzele au nevoie de spațiu, dacă vor fi înghesuite se pot înnegri sau chiar mucegăi. Rădăcina se poate recolta toamna sau primăvara. Aceasta este destul de subțire și trebuie curățată cu grijă cu ajutorul unei foarfeci.

Atenție! Se poate confunda cu: urzica moartă albă (Lamium album), foarte asemănătoare, dar cu frunze care nu înțeapă.

Precauții de consum: Urzica are o acțiune diuretică puternică și un consum excesiv poate duce la apariția unui dezechilibru electrolitic. Este recomandat ca persoanele care au probleme cu hipertensiunea, ateroscleroză, diabet sau polipi să ceară sfatul medicului înainte de a consuma urzici.
Atenție atunci când culegeți sau manevrați urzicile pentru că acestea pot irita foarte mult pielea, putând cauza mâncărimi și noduli. În unele cazuri pot crea reacții alergice severe ce pot declanșa șoc anafilactic.

REȚETĂ – Ciorbă tradițională de urzici cu orez

Timp de pregătire: 30 minute
Timp de gătire: 30 minute
Timp total de preparare: 60 minute
Porții: 8-10

Ingrediente:
● 300 grame de urzici proaspete
● 3 linguri de orez rotund
● 1 morcov
● 1 rădăcină de păstârnac
● 1 jumătate de rădăcină de țelină
● 1 ceapă
● 2 linguri ulei de floarea soarelui
● 300 mililitri borș sau zeama de la o lămâie
● sare
● piper
● usturoi proaspăt, leuștean sau pătrunjel (opțional)

Ustensile necesare:
● oală mare pentru ciorbă
● cratiță pentru călit
● tocător
● cuțit

Mod de preparare: Ciorba de urzici se prepară diferit de alte ciorbe pentru că e necesar să opărim urzicile înainte.
Pasul 1: Dacă nu sunt deja rupte, alegeți doar vârfurile de urzici având grijă să purtați mănuși.
Pasul 2: Spălați bine urzicile.
Pasul 3: Puneți o oală cu 2 litri de apă la fiert și adăugați urzicile pentru 2-3 minute. Strecurați urzicile și păstrați apa în care au fiert pentru mai târziu.
Pasul 4: Tocați rădăcinoasele și ceapa cubulețe. Căliți-le pe toate într-o cratiță cu 2 linguri de ulei și un strop de sare și piper.
Pasul 5: Adăugați orezul spălat în 3-4 ape și căliți împreună cu legumele pentru aromă.
Pasul 6: În oala mare de ciorbă, adăugați amestecul călit și apa în care au fiert urzicile. Completați cu apă în funcție de preferințe, dar nu mai mult de 500 mililitri în plus.
Pasul 7: După 15-20 de minute de fierbere, puneți în oală și urzicile opărite și mai fierbem 5 minute. Completați cu sare și piper.
Pasul 8: Adăugați borșul ca la orice tip de ciorbă și dați în clocot 1 minut. Dacă nu vă place borșul, se pot folosi 300 mililitri de roșii în bulion sau zeamă de lămâie.
Pasul 9: Dacă doriți, tocați pătrunjel sau usturoi verde și adăugați la
final.

Mod de servire: Ciorba de urzici se poate servi ca atare sau cu pâine prăjită / pâine mai tare. Se poate consuma în decurs de 2 zile de la preparare.