Denumirea de „Dragobete” provine de la cuvintele slave vechi „dragu-” (drag) și „bîti” (a fi), deci „a fi drag”.

Această zi nu a fost aleasă întâmplător ca sărbătoare a iubirii. Biologii spun că atunci începe împerecherea păsărilor. 

Simbolul Dragobetelui la români este inima, care este prezentă în numeroase obiecte din arta populară românească.

Dragobetele este considerat zânul dragostei, cel ce îi ocrotește pe cei îndrăgostiți și le poartă noroc. 
La români, Dragobetele este corespondentul lui Eros din mitologia greacă sau al lui Cupidon din mitologia romană. În vechea Dacie, acest personaj era un zeu pețitor, ca un naș ce unea animalele la începutul primăverii. Asemenea păsărilor ce “se logodesc” în această zi, iubirea îndrăgostiților este protejată de acest zân. 

Tradiții, obiceiuri și superstiții de Dragobete

În dimineața zilei de Dragobete, tinerele se spălau pe față și pe păr cu apa obținută din zăpada proaspătă. Credeau că așa își vor înfrumuseța tenul și părul, pentru a impresiona băieții. 
Un obicei din străbuni spune că, de Dragobete, fetele și băieții se îmbrăcau frumos și mergeau la pădure să culeagă ghiocei, viorele și tămâioasă. Întorși acasă, le așezau la icoane pentru a avea parte de dragoste.

Dragobetele sărută fetele!

Fetele mergeau prin sat, încercând să atragă câte un băiat, alesul inimii lor. Băiatul, dacă își prindea aleasa inimii sale, o săruta sub privirile tuturor, iar sărutarea le pecetluia legământul lor de iubire pe tot anul. 
Se făceau petreceri în această zi la care participau tineri, fete și băieți, care sperau că așa vor fi îndrăgostiți tot anul.

Ce nu ai voie să faci de Dragobete

Bătrânii spun că în această zi nu se sacrifică şi nu se cumpără animale. Mai mult, oamenii evitau să muncească prin gospodării sau la câmp, la fel ca în orice mare sărbătoare, pentru a nu atrage furia lui Dragobete.
Singurul lucru permis să îl facem este curăţenia în casă, pregătind căminul, pentru ca în acel an să avem spor, belşug şi dragoste pentru toţi cei ce locuiesc în acea casă.