Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători pentru românii creștini, când celebrează nașterea lui Iisus Hristos. 

Ajunul Crăciunului este ziua de 24 decembrie, în fiecare an. Este, de asemenea, ultima zi din Postul Nașterii Domnului. 

Astăzi, oamenii au devenit, în apropierea acestei sărbători, preocupați mai mult de partea comercială – cumpărături, cadouri, petreceri, mâncare multă… Parcă din ce în ce mai puțin ne bucurăm de specificul ei creștinesc și de întâlnirile cu cei dragi. 

Ne preocupă problemele financiare, neajunsurile. Statisticile spun că din ce în ce mai mulți români suferă de depresie în preajma Sărbătorilor.

În trecut, în această zi toți membrii familiei erau implicați în pregătirile pentru Crăciun. Respectau diverse obiceiuri, tradiții și superstiții din bătrâni. Acest lucru le aducea spiritul sărbătorii în suflete și în case. 

Obiceiuri și tradiții în Ajunul Crăciunului

La sate, mai ales, sunt păstrate mult mai bine tradițiile acestei zile.

Pregătirea bucatelor pentru masa de Crăciun

În Ajunul Crăciunului, gospodinele pregătesc sarmale, cârnați, tobă, răcituri (sau piftii), caltaboș și nelipsitul cozonac. Casa se umple de mirosurile copilăriei. Aceste bucate tradiționale vor umple masa de Crăciun. 

De asemenea, femeile pregătesc colaci pentru colindători și turte. Turtele se mai numesc și „scutecele Domnului”. Ele amintesc de cele care au fost folosite la nașterea Mântuitorului. 

Ajunul Crăciunului ne rămâne în amintire și prin mirosul cetinii de brad combinat cu aromele preparatelor din carne și cele ale cozonacului proaspăt scos din cuptor.

Colindatul în Ajunul Crăciunului

Colindatul este una dintre cele mai răspândite tradiții la români, păstrat din moși-strămoși. 

În unele regiuni, tinerii colindători încă poartă costume populare.

Bătrânii spun că primul colind ar trebui cântat acasă la preot, ca să dezlege postul. Apoi urmează celelalte gospodării din sat. 

Cele mai cunoscute colinde sunt:  „Florile dalbe”, „Leru-i ler”, „Ziurel de ziuă”, „Bună dimineața la Moş Ajun” și „Steaua”. Gazdele le împart colindătorilor colindețe: covrigi, fructe, dulciuri, colăcei frământați și copți chiar în acea noapte sau chiar bani.

În trecut, în Ajunul Crăciunului, oamenii agățau de grinda sau de streașina casei crenguțe de busuioc, levănțică sau mentă ca să poarte noroc celor din casă. 

Și astăzi, românii își decorează casele și împodobesc bradul de Crăciun. Sub acest brad, în noaptea dintre Ajun și prima zi de Crăciun, întreaga familie se adună pentru a desface darurile primite de la Moș Crăciun.

Bătrânii spun că în această noaptea se deschide cerul. Oamenii buni îl pot vedea pe Dumnezeu stând la masă cu îngerii și sfinții. Dacă vă rugați la miezul nopții, rugăciunile nu vor rămâne fără răspuns.

Aceste obiceiuri aduc bucurie în suflete și în case. Adună oamenii împreună și crează o atmosferă de sărbătoare, pentru a se bucura de Nașterea Mântuitorului. În plus, gândurile creștine aduc liniște sufletească. 

Superstiții de Ajunul Crăciunului

Gazdele obișnuiesc să așeze un vas cu grâu în pragul casei, peste care trec colindătorii. Cu acest grâu sunt hrănite animalele în zilele următoare, pentru a avea spor atât gazdele, cât și colindătorii.

Un alt obicei mai vechi constă în așezarea pe masă a unui colăcel, în care se înfige un cuțit. De asemenea, gospodinele pun sub masă o pâine, ca să aducă norocul pentru întreaga familie. Iar sub  fața de masă, pun semințe de grâu, pentru ca noul an să aducă recolte bune și belșug. 

În această zi, femeile ies în grădină cu aluat în mâini și ating fiecare pom spunând: „Cum sunt mâinile mele pline cu aluat, așa să fie pomii încărcați cu rod la anul”.

Ca să își găsească perechea, din Ajunul Crăciunului și până la Bobotează, fetele trebuie să măture casa de la prag înspre răsărit. 

Tinerele care vor să își viseze pețitorul trebuie să postească toată ziua de Ajun. Seara, prima îmbucătură luată în gură trebuie să o pună în brâu. Apoi, înainte de a se culca, să întindă brâul pe jos, să facă trei mătănii peste el și să zică:

„Brâu, brâușorul meu, / Arată-mi pe ursitorul meu, /Care-i dat de Dumnezeu, / În vis să-l visez, / Aievea să-l văz.”

În Ajunul Crăciunului, gospodarii își strâng de prin sat toate obiectele pe care le-au dat cu împrumut peste an. Sfintele sărbători trebuie să le găsească acasă, căci altfel, bătrânii spun că proprietarii vor avea un an nou păgubos.

Dacă vreți să aveți o vie roditoare anul ce vine, trebuie să aruncați în vie funinginea de pe coșurile sobelor. Alții obișnuiesc să pună această funingine la rădăcina pomilor, ca să se încarce pomii cu roade. Alții o aruncă pe pământul unde urmează să planteze legume, ca să protejeze plantele de puricii ce pot distruge recolta. 

Cenușa din sobă se dă afară în ziua de Ajun, numai după ce se dă de pomană sare și ceapă. Unele gospodine strâng cenușa din timpul verii pe care o scot dimineța, pe nemâncate. Apoi o amestecă cu gunoiul ce-l strâng din casă. Primăvara, presară acest amestec peste pământul cu semănături și zic: „Cum n-am mâncat eu dimineți, așa să nu-mi mănânce nici o lighioană roadele”.

Aceste superstiții pot să pară simple obiceiuri băbești. Însă multe dintre ele au o explicație științifică. Într-adevăr, funinginea și cenușa sunt otravă pentru insectele dăunătoare plantelor.

Altele sunt rânduieli ale caselor românilor. Îi ajută să trăiască într-o comunitate unită. 

De asemenea, multe dintre superstiții le dau speranța românilor într-o viață mai bună.

Și dumneavoastră puteți încerca. Dacă pentru străbunii noștri au funcționat, pot avea rezultate. De aceea s-au păstrat de sute de ani și s-au transmis din generație în generație.